(1) ▼ (3) (4) (5)
un eseu de Dale Carrico
Partea II.
Să ai viaţă lungă şi să prosperi1: un program de democraţie socială tehnoprogresistă
Cea mai legitimă grijă a unor bioconservatori rezonabili (şi a celor care deocamdată tind să simpatizeze cu argumentele lor) şi cu siguranţă a celor mai mulţi tehnoprogresişti este că cei bogaţi şi puternici se vor bucura de "îmbunătăţiri" medicale şi longevitate mult înaintea noastră, a celorlalţi, sau că elite puternice vor controla tehnologii digitale de supraveghere sau capacităţi nanotehnologice fără precedent care le vor consolida puterea în moduri inimaginabile.
Convergenţa NBIC a tehnologiilor la scară nano, a celor biomedicale, a tehnologiei informaţiei şi a tehnologiilor cognitive/neuroceutice promite o emancipare umană fără precedent, dar ameninţă cu nu mai puţin decât efectiva rescriere a injustiţiei sociale în forma unei cutremurătoare speciaţii.
Doresc să propun următoarea redresare programatică iniţială, provizorie, a injustiţiei sociale, ca parte indispensabilă a unei politici în mod adecvat tehnoprogresiste a frământărilor sociale de tehnodezvoltare radicale şi disruptive. Recomandările alternative, comparabil de tehnoprogresiste, sunt binevenite şi chiar necesare, desigur, şi e destul de probabil să devină abundente nu peste mult timp:
O primă campanie tehnoprogresistă: Garanţia Venitului de Bază2
Tehnoprogresiştii trebuie să ceară o garanţie a venitului de bază ca pe un complement indispensabil al oricărei promovări generale a dezvoltărilor tehnologice disruptive. Aceasta ar elimina efectiv sărăcia din viaţa socială şi ar sprijini toţi cetăţenii ca părţi interesate având destulă libertate ca să-şi contracteze termenii participării în societate aşa cum consideră de cuviinţă. Acest venit (împreună cu un grant de parte interesată3, pe viaţă, pentru educaţie şi reprofilare) ar aduce în prim-plan valoarea participării cetăţenilor într-o civilizaţie democratică adecvat de tehnoprogresistă, dând cetăţenilor puterea de a contribui cu conţinuturi creative gratuite, inclusiv cercetare şi dezvoltare tehnoştiinţifică, de a participa la noi forme colaborative de supraveghere mediatică şi deliberare politică pe lângă votul pentru măsuri politice şi reprezentanţi în administraţia publică.
Furnizarea publică a unui venit de bază garantat pe viaţă ar trebui văzută în primul rând ca implementare a unei protecţii împotriva utilizărilor arbitrare ale autorităţii la locurile de muncă ale oamenilor. Ar oferi tuturor mijloacele de a se "dezabona" de la circumstanţele actuale în care îşi câştigă existenţa. Aşadar, ar ţine în mod constant în şah utilizările greşite ale puterii la locul de muncă, instituţionalizând o poziţie permanentă de siguranţă din care lucrătorii ar putea renegocia termenii angajării lor şi cere reparaţii pentru abuzuri fără teama de represalii injuste. Totodată, ar încuraja oamenii să se dezvolte şi să-şi asume riscuri, să încerce lucruri noi, să acumuleze noi competenţe, să investească în noi întreprinderi în beneficiul tuturor, şi toate [acestea] fără ameninţarea unei devastări totale care să-i tulbure şi să-i împiedice. O lume cu o garanţie a venitului de bază ar fi în continuare o lume în care mulţi ar munci pentru profit, cu siguranţă, şi în care mulţi alţii ar munci voluntar la proiecte care sunt în special importante sau satisfăcătoare pentru ei sau care le aduc beneficii speciale.
Aceste subvenţii ar înrola cetăţenii lumii în incomparabile proiecte "de la egal la egal" pentru statornicirea justiţiei, asigurarea liniştii locale, furnizarea securităţii globale şi promovarea bunăstării generale atât în calitate de cetăţeni-critici în reţele globale, asigurând supraveghere mediatică, soluţionare de probleme, conţinuturi creative gratuite, subveghere4 participativă, deliberare asupra politicilor de dezvoltare şi, de asemenea, compensarea noastră (şi substanţierea capacităţii noastre de consimţământ real) în timp ce ne asumăm tot mai multe riscuri şi pierdem o bună măsură a intimităţii noastre obişnuite prin rolul nostru emergent de cetăţeni-subiecţi experimentali, ca "puncte pe grafic" indispensabile în proiecte experimentale globale pentru grăbirea şi reglementarea longevităţii şi medicinei de modificare, aflate în dezvoltare.
E crucial să ne amintim că [mass-]media au fost întotdeauna subvenţionate public. Chiar şi în America cea relativ "minarhistă"5 din Epoca Fondării, arhitecţii republicii şi-au dat seama de indispensabilitatea media pentru o democraţie funcţională la scară continentală: de aici, stabilirea unui serviciu poştal şi a drumurilor, iar mai târziu subvenţionarea şi reglementarea fiecărei forme mediatice pe măsură ce apărea pe scenă, de la telegrafie, radio, telefonie, televiziune, cablu, până la recenta creare şi sprijinire a internetului. O garanţie a venitului de bază poate fi motivată ca o subvenţionare comparabilă a reţelelor "egal-la-egal" şi media (inclusiv forme colaborative de securitate şi supraveghere/subveghere amănunţită) pe baza acestei optici, separat faţă de celelalte multe justificări ale sale.
Progresiştii motivează garanţiile venitului de bază ca împlinire amânată a promisiunii emancipative a luptelor împotriva sclaviei şi conscrierii, prin eliminarea în sfârşit a constrângerilor economice care îi forţează astăzi pe atâţia să intre în sclavie salarială şi în armate de voluntari care se ocupă de afacerile sângeroase ale elitelor corporatist-militare. La aceste motivări, tehnoprogresiştii adaugă că garanţiile venitului de bază oferă şi căi de a mări puterea rezistenţei faţă de rezultate ale tehnodezvoltării favorizate exclusiv de către elite şi, de asemenea, de a ameliora concentrările de bogăţie anti-democratice izbitoare facilitate de automatizare. Descriu asemenea concentrări de bogăţie pernicioase tehnoconstituite, împreună cu dizlocările care ţin de tehnodezvoltare facilitate de reţele sofisticate de comunicaţii şi transporturi, ca abjecţii ale tehnodezvoltării (de remarcat că discuţiile despre "outsourcing"-ul de slujbe pot adesea să fie traduse în mod util în aceşti termeni şi deci să fie legate direct de pierderea de slujbe datorată în mod evident automatizării).
O a doua campanie tehnoprogresistă: serivcii medicale universale de stat şi auto-determinare consensuală în ce priveşte protezele
Tehnoprogresiştii trebuie să pretindă furnizarea de servicii medicale de bază universale şi, de asemenea, grant-uri de parte interesată pentru sprijinirea accesului consensual pe viaţă la medicina de modificare, ca un complement indispensabil al oricărei apologii generale a cercetării, dezvoltării şi sprijinirii medicinei genetice, de proteze şi cognitive. Asta elimină efectiv cea mai mare ameninţare asupra vieţilor celor relativ puţin puternici (suferinţa ne-necesară, povara bolilor netratate şi, deopotrivă, marile presiuni pentru recurgerea la tratamente şi modificări nedorite) şi înrolează toţi cetăţenii ca participanţi la un experiment colaborativ "egal-la-egal" la nivelul civilizaţiei, privind furnizarea de servicii medicale şi de întinerire pentru mai-mult-decât-sănătate. Acest grant de parte interesată pentru servicii medicale şi îmbunătăţire ar aduce în prim-plan valoarea autodeterminării medicale în civilizaţia noastră democratică, dând cetăţenilor puterea de a se angaja în proiecte proliferânde de creare-de-sine, ca egali sărbătorind o reimaginare bazată pe proteze a multiculturii modurilor de viaţă încarnate/corporale.
Pentru democraţi şi tehnoprogresişti, dreptatea socială nu poate tolera distribuţiile inegale ale autorităţii dincolo de un anumit punct (ne aflăm, mă tem, dincolo de acel punct în prezent în precarele democraţii nord-atlantice), dar este tot atât de adevărat că simţul nostru al dreptăţii cere păstrarea şi sărbătorirea inegalităţii sub formele distincţiei şi diversităţii. Pentru mine, cheia aici e să promovăm ceea ce eu numesc Cultură a Consimţământului.
Cât timp o trăsătură nu face scena consimţământului ilizibilă - dorinţa expresă de reîncadrare sexuală, valorizarea surzeniei sau prezentarea unui uşor autism, printre nenumărate alte lucruri, îmi par toate a fi exemple clare de astfel de trăsături - mi se pare că susţinătorii unei culturi a consimţământului nu pot refuza în mod adecvat vreunor cetăţeni care ar încarna o asemenea trăsătură ca parte a persoanei lor nici
(a) validitatea vreuneia dintre realizările consimţământului de către ei, pe acea bază,
nici
(b) apelul consensual la medicina de modificare pentru a ajunge să prezinte acea trăsătură sau abţinerea consensuală de la modificare, pentru a-şi păstra trăsătura.
E crucial să realizăm că lizibilitatea consimţământului e un standard mai slab decât ar fi, să zicem, "optimalitatea" (în orice sens) - şi că e un standard mai slab pentru un motiv [întemeiat]: un standard prea restrictiv e probabil să încline echilibrul dificil între valoarea democratică a consimţământului informat, ne-forţat (care, pentru a fi substanţial şi nu găunos, trebuie să fie susţinut prin standarde universale în materii discutabile ca sănătatea de bază şi ajutor social general), şi nu mai puţin democratica valoare a diversităţii.
Oamenii bine intenţionaţi pot polemiza asupra măsurii în care o scenă "optimă" a consimţământului ar putea fi încurajată sau descurajată adecvat prin strategii de subvenţionare şi altele asemenea, fie în numele economiilor administrative, al ajutorului social general sau a ce mai doriţi. Dar simpla realitate e că oricine care promovează atât o viziune substanţială a ajutorului social general cât şi valoarea diversităţii se va poticni mai devreme sau mai târziu de momente dificile în care va trebui să-şi dea seama cum să reconcilieze aceste valori pe teren.
Personal, eu cred că consimţământul lizibil, informat şi ne-forţat al cetăţenilor este cheia depăşirii unora dintre aceste dificultăţi, dar el trebuie să implice un devotament de substanţă şi nu gol faţă de consimţământ. Carevasăzică, pentru a fi legitimă, scena consimţământului trebuie susţinută prin tot felul de asigurări împotriva dezinformării, ignoranţei, forţei şi coerciţiei, [asigurări] care în prezent nu se află în câştig de cauză, în cea mai mare parte. De asemenea, standardul consimţământului lizibil trebuie să fie un standard suficient de slab ca să incubeze o adevărată proliferare a acţiunilor consensuale şi nu un standard atât de puternic încât impune conformitate... şi totuşi standardul trebuie să fie suficient de puternic cât să ofere siguranţa că "consimţământul" nu devine un alibi pentru încălcare, exploatare sau neglijare.
O a treia campanie tehnoprogresistă: Federalismul Mondial Democratic
Tehnoprogresiştii trebuie să ceară implementarea federalismului mondial democratic, pentru că problemele planetare reclamă guvernare planetară şi pentru că numai guvernarea democratică e o guvernare legitimă.
Frământările sociale ale tehnodezvoltării au loc pe o scenă planetară şi adevăratele lor părţi interesate nu sunt mărginite la nicio naţiune, cultură, regiune, clasă, rasă, sex sau credinţă. Toate fiinţele umane locuiesc şi au impact asupra aceloraşi indispensabile biosferă şi mediu, aşa cum toţi sunt ameninţaţi de vulnerabilitatea ei în faţa nechibzuinţei umane. Toate fiinţele umane produc, consumă, colaborează şi fac schimburi printr-un artificiu ritual încins în jurul globului, artificiu de norme, legi şi protocoale, cu toţii interdependenţi în mod ineradicabil, îndatoraţi unei moşteniri comune a inteligenţei şi realizărilor creatoare, tot aşa cum suntem cu toţii ameninţaţi de interpretările excepţionaliste ale normelor, aplicările selective ale legii sau protocoalele nedrepte prin care se definesc producţia şi schimbul. Toate fiinţele umane se bucură de siguranţa tovarăşilor lor planetari prin drepturile lor, legitimitatea guvernelor lor, comunitatea lor generală şi interesul comun într-un viitor deschis, tot aşa cum cu toţii suntem ameninţaţi de încălcarea drepturilor, declinul legitimităţii democratice şi abjecţiile sărăciei, stigmatizării, violenţei sau deznădejdii oriunde altundeva pe pământ.
Reţelele globale de informaţie şi comunicare aduc în prim-plan pentru toţi cei conectaţi la ele nedreptăţile sistemului de guvernare globală inter-naţional postcolonial nord-atlantic, în acelaşi timp diseminând aşteptările beneficiarilor acelui sistem pe tot cuprinsul globului, exacerbând vulnerabilitatea sistemului respectiv dincolo de capacitatea lui de acomodare. Acolo unde acest sistem nu s-a prăbuşit deja, el e în curs de prăbuşire.
Cultura populară şi retorica oficială ale democraţiei în societăţile industriale nord-atlantice contemporane au fost, desigur, prea rareori echivalate de realităţile democratice de pe teren. Cu toate acestea, respectiva cultură şi retorică a democraţiei populare este un teren minunat de fertil, perpetuu provocator la eforturi de educare, agitaţie şi organizare pentru o veritabilă democratizare tot mai profundă în aceste societăţi. În acelaşi timp, de-acum obişnuitele dar neliniştitor de himericele aşteptări de prosperitate continuă pe care le au locuitorii acestor societăţi - [prosperitate] care apare de fapt dintr-o bulă nesustenabilă de petrol ieftin, din diplomaţia destabilizatoare bazată pe nave de artilerie, cheltuieli de "apărare" obscene, literalmente nebuneşti şi un arhipelag imperial de baze militare globale şi din exploatarea continuă în special a naţiunilor post-coloniale ale "lumii a treia" - toate deopotrivă ne plasează pe muchia de cuţit a neliniştilor sociale catastrofale în momentul în care beneficiarii lor răsfăţaţi vor fi forţaţi de circumstanţele în inevitabilă schimbare să plătească preţul real (costurile nesubvenţionate, costurile ne-obligatorii, costurile de mediu etc.) ale acestor bunuri şi privilegii nemeritate sau necinstit obţinute.
[Traducere în desfăşurare - versiune beta permanentă, că aşa-i la modă pe la Google.]
1 "Live Long and Prosper!", o urare a vulcanienilor din universul SF "Star Trek"
2 "Basic Income Guarantee (BIG)"
3 Drepturi materiale cuvenite oricărui cetăţean, considerat din principiu a fi "parte interesată", "parte contractantă" sau "acţionar" - eng. "stakeholder" - în contractul social.
4 "Sousveillance", construit pe modelul "surveillance" - verificarea activităţii autorităţilor de către cei asupra cărora se exercită autoritatea; verificare de jos în sus.
5 Guvernare redusă la un minimum considerat esenţial, strict necesar.
(1) ▲ (3) (4) (5)
No comments:
Post a Comment